De ce sintem aici?
16/11/2009
Unul dintre motivele pentru care multi cred intr-un zeu este pentru ca nu stiu de ce existam.
Stiinta observa ca nu pare sa fie un motiv si sare repede si incearca sa explica ceea ce e cu adevarat important: lumea fascinanta, asa cum e ea.
Dar pentru credinciosi asta nu e destul si accepta motivul nedovedit ca rostul vietii noastre este sa supravietuim mortii.
Cum o minciuna nu vine niciodata singura, motivul inventat se ascunde in ceata. Nu oricine are parte de asta, trebuie sa cistigi privilegiul de a avea viata vesnica si biserica iti arata si cum: trebuie sa crezi si sa nu te indoiesti.
Evident nici asta n-are logica: daca crezi din ignoranta si nu te indoiesti atunci nu ai facut nici un sacrificiu ca sa meriti viata de dincolo. Daca esti asa sigur ca zeul exista n-ai nevoie de credinta si totul ar fi evidend tuturor.
Dar religia este antiteza cunoasterii, traieste din ignoranta oamenilor, nu explica sau prevesteste nimic: stiinta faca asta.
“De ce?” o sa se intrebe oamenii intotdeauna si intrebarea n-are raspuns. Trebuie insa sa fi credincios ca sa consideri ca toate celelalte intrebari nu merita intrebate.
Un arab al secolului 13 a spus-o foarte frumos: “Daca auzi ceva nemaiintilnit nu trebuie sa-l respingi apropri pentru ca ar fi prostie. Intradevar lucruri oribile s-ar putea sa fie adevarate si lucruri familiare si admirate s-ar putea sa fie false. Adevarul e adevarat nu pentru ca multi spun acelasi lucru”.
noiembrie 19th, 2009 at 8:26 pm
Deci eu nu inteleg cum poate un om sa fie asa de prost in cat sa nu aiba o credinta, atunci noi de unde am venit? cine n-a creat, si ce scop avem in viata asta? Deci boscorodirle voastre de doi bani nu Conteaza, incercati sa negati un lucru ca exista, NU PUTETI sa fiti siguri daca nu exista viata de dincolo, Universul este o Creatura, noi suntem si voi sunteti, difera doar ca voi sunteti prosti…cand muriti, vedem ce o sa va faceti
)
noiembrie 19th, 2009 at 8:44 pm
Macar recunosti singur ca nu esti sigur ca exista, e un pas inainte.
Ce stiu sigur e ca nu vreau sa traiesc cu frica ta nici macar o secunda.
In rest “Vorbeste mutu cu baba surda”: n-avem nici un rost maret, daca asta vroiai sa spui, dar fiecare avem rostul pentru care facem ceva sa devina realitate.
decembrie 28th, 2009 at 8:51 pm
Motto :
Ia seama omule , prin lumea care treci !
Să-nveţi din tot ce piere , cum să trăieşti în veci !
Minciuna şi tupeul sau mitul lui Isus
Un pămîntean de rînd , cu numele Isus
Născut în vremuri ce demult s-au dus
Era în lume nimeni şi avea să fie un zeu
Pornind cu o minciună şi cît mai mult tupeu
Efortul şi puterea pe care le-a depus
În timpul vieţii sale , ce prematur s-a scurs
Au fost doar o scînteie , pusă pe o iască
Şi trimisă-n lume , să o răspîndească
Prin discipoli dornici şi cu mult tupeu
Spunînd că-i trimisă chiar de Dumnezeu
Dar la vremea ceea , condusă de romani
Era urbea în care , escroci ori şarlatani
Erau puşi pe cruce , socotiţi duşmani
Sau bătuţi cu pietre pînă la omor
De întreaga urbe şi al său popor
Astfel a păţit-o şi acel Isus
Judecat în grabă şi pe cruce pus
Pe dealul Golgotei , viaţa lui s-a dus
La acei frumoşi treizecişitrei de ani
Neprimind iertare , nici din cer şi nici de la romani
Iar povestea lui , nescrisă , după şaptezeci de ani
A fost concepută de alţi şarlatani
Dornici de putere şi chiar de mulţi bani
Au răstălmăcit-o şi-au dus-o-n biserici
Utopia lumii , hrană pentru clerici
Cum dintr-o sămînţă poţi obţine un lan
Dintr-o picătură poţi face un ocean
Astfel dusă-n lume marea utopie
Pentru credincioşi , taxă pe prostie
A fost spusă lumii , doar din interes
Şi paradoxal , a avut succes
E perpetuată cu mai mult tupeu
Căci toţi terienii vor să aibă un zeu
Şansele sînt mari , visul de coşmar
Dar prostia-n lume nu are hotar !
Gînditorul de la Hamangia