Conditia umana
15/12/2009
Cred ca ati vazut cu totii, cel putin in poze sau la tv, cum un elefant mare cit casa este condus de un individ sfrijit ce-l tine cu o sfoara cit degetul. Elefantului nici prin cap nu-i trece s-o ia la goana si sa-l striveasca pe “atotputernicul” stapin. Inca nu v-ati intrebat de ce? De cind se naste elefantelul este priponit cu un lant greu de o baza puternica si invata repede ca este in zadar sa se zbata si sa-si iroseasca energia. Cind creste mare si este priponit de un bat de trestie simte aceeasi neputinta si crede ca nu poate sa scape desi pentru orice om inteligent e evident ca nu e asa.
Credinta e ceva ce consideri ca adevarat. Desi ar fi interesant, nu poti decide ca astazi sa crezi un lucru si miine altul cu totul diferit. Exact ca elefantul dresat ce ai crezut ieri determina ce vei crede astazi si orice dovezi ti s-ar aduce impotriva ti se par irelevante.
Oamenii cred tot felul de lucruri pentru tot felul de motive. Aceste “credinte” opereaza in subconstient, determina ceea ce “vezi” din realitate si ce nu vezi.
De unde vin aceste credinte? Pe scurt de la mamica si taticul tau. Daca ei au scrintit-o si te-au legat cu lantul gros ai putine sanse sa devi un om liber. Ce-ai invatat in “cei 7 ani de-acasa”. E clar ca religia face parte din aceasta spalare de creier dar nu numai: unii se simt toata viata victime, altii nesiguri, altii tot timpul invingatori. Nici una dintre aceste credinte nu vine fara beneficii (care te determina si mai mult sa-si pastrezi “credintele”) dar si cu mari limitari. Sint putini care pot sa se schimbe, sa recunoasca ca gresesc de fiecare data cind realitatea ii contrazice. De cele mai multe ori oamenii refuza chiar sa observe aceste lucruri.
Cei mai multi crestini habar nu au ca nu exista nici o dovada, de nici un fel, din timpul vietii zeului pe care-l venereaza. Nu exista nici o scriere a nici unui om care l-a vazut cu ochii lui sau care a trait in acelasi timp cu asa-zisul zeu. Doar povesti. Iar daca afla acest lucru o sa-l dezminta.
Omul e ca vulturul din fabula:
Un ou de vultur a ajuns printre ouale unei closti. Cind pui au iesit din gaoace micul vultur a invatat de-odata cu ceilalti sa caute rime prin gradina si sa-si scuture penele de praf. Intr-o zi un vultur trecu in zbor pe de-asupra. Micul vultur se uita in sus cu admiratie: “as vrea sa fi fost vultur, sa fiu liber, sa zbor asa frumos”. A trait insa ca un pui toata viata si a murit ca un pui pentru ca credea ca e unul”.