ATEISTUL.com

Odata cu democratia a intervenit si o schimbare in atitudinea romanului privind specialistii. Daca inainte parerea unui specialist era luata in seama si respectata, cel putin de frica, democratia originala ia facut pe multi sa creada ca parerea fiecarui individ este egala cu parerea altuia asemenea cu egalitatea votului, indiferent de cit de putin informat, incorect sau rau intentionat este aceasta persoana.

Chiar si cel mai ignorant alegator are aceeasi putere la urne, deci cumva ar trebui sa aiba dreptul la opinie. Si nu numai atit, opinia lui este la fel de valoroasa ca a unui expert in domeniu. La fel de valoroasa ca a oricarui expert in orice domeniu.

Problema e ca daca esti destept probabil stii deja asta, dar daca esti prost nici nu banuiesti. Probabil ar trebui ca oamenii priceputi sa nu le fie rusine cu asta. Sa nu le mai fie frica ca o sa fie considerati elitisti. Sa nu le fie frica sa arata cu degetul comportamentul irational, ignorant, sa menajeze sentimentele idiotilor. Cu cit idiotul afla mai repede si din mai multe surse cu atit mai bine.

Oamenii destepti au fost intotdeauna priviti cu suspiciune. Ei intotdeauna par sa fie preocupati de ceva greu de inteles, facind ceva ce omul normal n-ar trebui sa faca (adica nu-i este accesibil), ceva ce cred ei divinitatea a rezervat pentru ea: sa gindeasca.

E greu sa le spui idiotilor adevarul in fata: nu numai ca au vocea mai puternica dar sint si mai multi. In plus nu sint destul de destepti sa inteleaga ca ca nu esti impotriva lor ca oameni ci numai ca idioti, si se vor apara bagindu-ti cutitul in spate.

Intr-un sondaj realizat pe internet oamenii au fost intrebati daca Pluto ar trebui sa fie din nou considerata planeta sau nu. Evident 80% au raspuns ca da. Astfel de intrebari capcana n-ar trebui sa existe, omul de rind care habar n-are unde e Pluto, cit de mare e si poate nici ca nu mai e considerata planeta pina sa citeasca intrebarea n-ar trebui sa aiba un cuvint de spus si nici n-ar trebui intrebat.

Asa cum n-ar trebui intrebat daca exista divinitate, ce pilula iei cind te  doare capul sau cum sa trimitem oameni pe Marte.

Acum exact 400 de ani, pe 25 August 1609,  italianul Galileo Galilei  a prezentat la Venetia noua s-a inventie, un telescop, ce ia adus nemurirea si multe probleme.

Foarte curint oamenii au realizat ca luna nu este perfect plata, ca Jupiter are si el sateliti, ca Venus are faze asemanatoare cu luna, ceea ce nu ar fi fost posibil daca Soarele s-ar fi invirtit in jurul Pamintului.

Traind ultimul deceniu de viata in arest la domiciliu el a propus un sistem planetar in centrul caruia se afla Soarele si care evident nu a fost bine primit de biserica, cel putin la fel de suparata pe descoperire ca si pe Darwin 250 de ani mai tirziu.

Pe timpul ala Mihai Viteaza isi trecea prin sabie neamurile, dar asta e alta discutie pentru alte vremuri.

Mai sint si astazi citiva descreierati care cred ca Pamintul este centrul universului, si ca ne tragem dintr-o momiie de lut, dar nu cred ca sint reprezentativi (desi poate majoritari).

Orice conversatie cu un om religios, ca rationament nu-i pot spune, incepe cu concluzia. Evident concluzia o stie din cartea aia a lui (sau de la vreun popa care intelege mai bine, sau pe dos, ce scrie in carte). Apoi incearca sa aduca ca argument orice chestie care nu contrazice aceasta concluzie. Nu trebuie sa fie in sprijinul concluziei predefinite, totul e sa nu fie impotriva.

Ceva ca in gluma cu cel care a rupt picoarele din spate ale greierului, a batut din palme si atras concluzia ca un greiere fara picioarele din spate e surd.

Si care e concluzia lor? Cum ca e mai bine sa fi sarac, nedreptatit si sa mori fara urmasi decit sa fi bogat, de success, cu o familie numeroasa care sa-ti poarte genele.

Intr-o epoca in care invingatorul lua totul (bogatii, femei, ba chiar si barbati si copii) cei slabi au fost atrasi cu siguranta de noile idei ale crestinismului: nu suferi pentru ca esti slab si impotent, suferi pentru o cauza mai buna, pentru o viata mai buna dupa moarte. Ca atunci nu o sa mai conteze e un amanunt.

Cu timpul s-a vazut ca iti poti lua medicamentul (o rugaciune sau o slujba, vorbe goale) si poti sa uiti ca ai muncit toata ziua, saptamina, viata degeaba, nu te mai doare. Creierul ti-e anesteziat, sufletul amortit, iar saracia si sclavia devin o virtute. Te simti superior daca poti sa nu maninci toata ziua “pentru ca asa vrei tu”. Nu conteaza ca n-ai avea ce minca oricum. Te simti superior daca apleci capul. Nu conteaza ca daca l-ai ridica ai ramane fara el.

Iar cei care realizeaza cit de gresita este aceasta filozofie de viata in care supunerea este virtute primordiala si nu vor sa renunte la lupta au inteles probabil inconstient ca e important sa sustii ideile religioase ca sa reduci competitia. Toti cei care cred balivernele se transforma instantaneu din competitori in carne de tun. Daca a avea o singura femeie devine o virtute ramin mai multe pentru ceilalti. Daca unii nu maninca toata ziua ramane mai multa mincare pentru miine. Cu timpul nici nu mai conteaza motivul pentru care ai intrat in joc daca-ti plac rezultatele.

Concluzia (rezultatul) e mai important decit modul in care a fost inventat si esti dispus sa faci orice pentru al sustine daca modul cum decurg lucrurile iti convine. Indiferent daca concluzia e  gresita e buna daca “pine piine pe masa” sau macar ne da senzatia ca sintem satuli.

Frica ca renuntind la idiotenii o s-o duci mai rau incremenste sufletele slabe. Imi mai aduc si acum aminte cu oamenii se temeau de calculatoarele care o sa le ia locurile de munca si o sa le faca viata amara. Indiferent de emotiile unora computerele au intrat in viata noastra de zi cu zi si nu o ducem mai rau ci producem mai mult. Dar sint convinsi ca sint destui care dau inca vina pe ele pentru neimplinirile personale.

Progresul insa nu tine cont de parerile fricosilor, poate pentru ca este promovat de cei intrazneti.