ATEISTUL.com

Se discuta degeaba, inclusiv in media, despre credintele religioase si stiinta, ca si cum cele doua s-ar afla pe picior de egalitate, ca si cum una ar fi opusul celeilalte. E una dintre cele mai stupide discutii ale zilelor noastre, pornita probabil de la ipoteza ca “toti oamenii sint egali” si deci si ideile lor trebuie tratate la fel. Nimic mai gresit si mai daunator pentru societate si pentru fiecare individ al ei. Opiniile bazate pe ignoranta sint ignorante si nu merita nici un respect. In timp ce ipotezele stiintifice se bazeaza pe secole de testati si experimentari, pe dovezi care sint permanent supuse gindirii critice si analizei sceptice a multor persoane foarte educate, credintele religioase sint exact opusul. Ca o idee stiintifica sa fie universal acceptata trebuie sa supravietuiasca unui procese selectiv si neiertator. Ajunge ca o singura data idea sa fie infirmata si s-a zis cu ea.

Credintele religioase se baseaza pe texte intentionat manipulate si apoi interpretate partinitor, care la rindul lor sint copii incoplete sau povesti despre traditii voit sau nu ignorante. Ca sa devina universal acceptate (in universul unei religii, nu global) ele trebuie numai declarate cu convingere de catre cineva care se declara autoritate in domeniu, evident fara sa poata dovedi nici macar acest lucru.

Oamenii religiosi cred ca daca isi bazeaza retorica pseudo-stiintifica prin apel la autoritate (texte religioase “inspirate de divinitate” sau lideri religiosi) argumentul lor e mai puternic chiar daca orice persoana educata stie ca rationamentul e gresit.

Poate este si o problema de “credinta” dar si una de comunicare: nu pentru ca religia nu ar stii sa-si faca cunoscute cercetarile ci pentru ca oamenii religiosi refuza sa le asculte.

Sa te intrebi daca dumnezeu exista este o prostie. Chiar daca rapunzi cu “da”, “nu” sau “poate” trebuie sa-ti pui singur osul si creierul la solutionarea tuturor problemelor vietii. Pe linga faptul ca poti sa te inseli rezolvarea si celei mai simple probleme o sa te determine sa ignori zeitatea pe care o banuiesti si sa gasesti raspunsuri mai terestre, care-ti “baga in traista”.

Sa pui ideile religioase pe acelasi plan cu cele stiintifice este discriminare (pozitiva) gresita.

Nu prea-mi place cind cineva imi zice ateist.

Nu exista cuvint pentru cei care nu cred in Mos Craciun si nici pentru cei care nu cred in Zina cea Buna. De ce oare exista cuvint pentru cei care nu cred in zei? Probabil pentru ca atei sint minoritari?

Cei care baga capul in nisip si nu vor sa auda sau sa vada realitatea au o denumire pentru cei ce nu stau incolonati si “cred”.

Cireasa de pe tort mi se pare ca tocmai ei sint acum impotriva pasapoartelor “cu cip” care cica le-ar reduce libertatea. Sint ei liberi?

Nici macar “moderatii”, cei care inteleg ca nu poti crede orice timpenie a religiei, nu sint mai luminati dupa parerea mea. Macar fundamentalistii sint consecventi si daca tot au ales sa traiasca in bezna religiei o imbratiseaza  cu toata inima si in totalitate. Ceilalti, probabil majoritatea, fara a avea vreo logica sau o justificare, interpreteaza “invatatura” in functie de interesele lor, de starea sufleteasca sau vremea de afara, jumatate intelegind ca e o idiotenie, jumatate impietriti de frica de a nu fi altfel ca ceilalti idioti sau de ce o sa li se intimple cind nimanui nu o sa-i mai pese.

Probabil in “intelepciunea” lor li se pare fenomenal de bine sa ajungi mos de 70 de ani in rai si sa petreci cu babe de 85, evident dupa ce in viata reala nu se mai putea apleca sa-si lege sireturile.

Citeodata ma gindesc ca nu frica de moarte ii impinge pe oameni spre religie ci dorinta de a redeveni tineri, de a “recupera” cele pierdute in viata tocmai din cauza ei.

Cind te condamna la o eternitate in iad de fapt isi doresc, dupa principiul “sa moara si capra vecinului”, sa traiesti si tu viata pe care o au ei, viata care li se pare un iad si de care nu pot scapa.

Dupa invatatura crestina sufletul e etern.  Cu alte cuvinte toate sufletele oricarui om care a trait sau v-a trai vreodata exista de le inceputul timpului si va exista intotdeauna (a zis careva fantome?)

Dar dumnezeu atotputernic pune aceste suflete in persoane fizice care nu vor ajunge niciodata in rai (fie ca nu au auzit de el, fie ca nu cred in povesti) ci, dupa o scurta peroada petrecuta pe pamint, isi vor petrece eternitatea in chinurile iadului. Probabil toate astea ca acele citeva suflete pe care a decis sa le puna in fiinte care merita sa ajunga la el.

E ca si cum intreg procesul e facut ca 90-95% din aceste suflete sa ajunga la dracu (la propriu) intr-un scenariu de sadism nemarginit.

In loc sa ridem de aceste povesti le toleram. In loc sa le facem ilegale, un lucru foarte crestinesc se pare, le toleram.

Ba mai mult, pentru ca crestinoizii isi inchipuie ca sint imuni la critica, cei mai multi dintre noi care au gena ridicolului se abtin sa spuna ceva “de rau” despre aceste bazme si credinte primitive cu efecte sinistre asupra celor vulnerabili, puse intr-o carte de indivizi fara scrupule.

Lucruri si valori inapoiate in cel mai bun caz, gresite in multe, promovate de religie sint bazme (sau mai bine zis prostii)  de adormit copii, fara nici o deosebire de zina care te transforma in printesa, pestisorul de aur care-ti indeplineste trei dorinte sau mosul care-ti aduce daruri.

Toate sint fantazme si iluzii care nu devin mai reale daca le pui o cruce pe coperta sau daca le numesti crestinism.

Si cine intelege cit de ridicol e totul ar trebui sa si spuna asta.

Cum s-a constat, din pacate, de atit de multe ori in istorie (chiar recenta) oamenii pot fi adusi in starea in care pot crede, si sustine cu tarie, orice. Ba chiar devin militanti ai unei idei care apoi este recunoscuta nu numai ridicola ci chiar nebunie curata. Si apoi toata lumea se mira cum de a putut exista, cum de oamenii au putut sa faca acele lucruri oribile, cum de nimeni nu i-a oprit, cum de au rezistat atita timp…

Si eu ma mir!