Intr-un experiment realizat la Carnegie Mellon University s-a demonstrat ca modul in care acceptam sfaturile, parerile si opiniile altora sint direct legate nu de validitatea lor ci de modul in care aceastea ne sint prezentate. Ba mai mult, nu cautam sfatul expertilor intr-un domeniu ci a celor care ne dau raspunsuri transante, chiar daca sint eronate, de fiecare data.

In acest experiment voluntarii au fost pusi sa ghiceasca greutatea unor oameni dupa fotografiile lor iar in cazul in care reusesc urmind sa fie recompensati in bani. Ca ajutor ei putea sa cumpere parerea unuia din cei patru “experti” disponibili. Parerea expertilor era furnizata in intervale de greutate asociate cu probabilitati, de exemplu: “persoana cintareste intre 55-60Kg cu probabilitate 15%, intre 60-65Kg cu probabilitate 35%, 65-70Kg cu probabilitate 40%, intre 70-80Kg cu probabilitatea 10%”.

Un alt expert, mai sigur pe el, putea sa declare “persoana cintareste intre 65-70Kg cu probabilitate 100%”.

Si acum vine partea interesanta: inainte sa cumpere sfatul expertului voluntarii puteau sa afle numai procentajele acordate nu si intervalele de greutate asociate.

Ce s-a intimplat? Nu e greu de ghicit: voluntarii au cumparat cu preponderenta sfatul expertilor care se aratau siguri pe ei (gen 100% ca are intre 65-70Kg) iar si iar, indiferent daca sfatul se dovedea incorect!

Ba mai mult, expertii au inceput sa restringa numarul de intervale/probabilitati, incercind sa ascunda nesiguranta lor si pretinzind ca stiu adevarul chiar si atunci cind in sinea lor totul era confuz.

Prea seamana asta cu crestinoizii care le stiu pe toate, n-au nici un dubiu si nici o intrebare, numai raspunsuri si certitudini pentru alti crestinoizi care le sorb cuvintele din gura.

Sa spui ceva cu glas tare si cu convingere impresioneaza o groaza de lume dar nu face din poveste realitate, nu face nici cit o ceapa degerata. Dar oamenii vor “certitudini” care nu exista, vor sa stie ca miine le va fi mai bine ca azi, chiar daca se dovedeste iar si iar ca “miine” e o zi ca oricare alta. Ei o sa prefere pe cel care le spune ca miine o sa fie “bine” pentru ca asta vor sa auda. Iar cu cei care n-au urechi de auzit…

Spre deosebire de realitate, biblia poate fi ignorata fara consecinte.

Cit de interesant e asta? Mai interesant decit 1000 de carti de povesti cu zei atotputernici care nu fac nimic.

Celulele care produc pigmentatia parului, numite melanocytes, se dezvolta din celule stem. Se pare ca pe masura ce organizmul imbatrineste sansele ca ADN-ul celulor produse sa fie alterat cresc asa ca el produce mai putine celule melanocytes ca sa scada probabilitatea aparitiei cancerului si foloseste celulele stem pentru a repara in alte locuri mai importante.

Tot ce se care se intimpla cu noi, cu corpul nostru, e rezultatul a sute de mii de ani de evolutie. Mutatiile sint aleatorii si niciodata nu stii care e benefica si care nu. Albirea parului, care poate parea la prima vedere un dezavantaj, s-ar putea sa te ajute sa supravietuiesti mai mult: e semnul ca corpul lupta impotriva celulelor canceroase.

Nu-mi ziceti ca scrie in biblie ceva sa de maret.